Se scrie “Na!”, într-un cuvânt, cand e interjecție și înseamnă…
Caricatura este un gen aparte al artelor vizuale, de obicei un desen, deși poate fi executată și în alte tehnici, care reprezintă o persoană sau o situație printr-o exagerare intenționată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul satirizării, ridiculizării sau atragerii atenției.
Funcțiile esențiale ale caricaturii sunt de a destinde, de a amuza și a atrage atenția, dar și de a echilibra estetica vizuală a oricărei pagini tipărite și, nu în ultimă instanță, de a ilumina prin relevanță. O caricatură reușită poate avea o țintă directă și poate fi mai elocventă decât multe alte mijloace vizuale sau auditive complexe și/sau sofisticate. Caricatura de calitate esențializează într-o singură formă vizuală ceea ce nu poate fi rostit de numeroase cuvinte sau discursuri întregi.
În general se face o distincție clară între caricatură și ilustrație editorială dar, adesea o ilustrație la text poate avea aceeași încărcătură satirică ca și o caricatură de sine stătătoare. Caricatura se distinge și ea prin câteva specii distincte: caricatura de satiră, de gag (cu text sau fără), caricatura portretistică, caricatura de metaforă sau simbol (prin excelența fără cuvinte), banda desenată sau comicsul, rareori colajul. Pe lângă aceste forme mai întâlnim caricatura de „șevalet”, cu o lucrătură mai laborioasă destinată sălilor de expoziție sau saloanelor de umor. O specie aparte a desenului satiric îl reprezintă desenul animat.
Portretul este reprezentarea unei persoane (pictură, fotografie, sculptură etc) atât conform trăsăturilor sale reale cât și „tonusul” său. Portretul pe care și-l face artistul sieși este denumit autoportret.
Portretele au diverse funcțiuni; dincolo de voința și dorința de a perpetua amintirea unei persoane și de voința de a crea o imagine istorică a cuiva, portretul are deseori o funcție imediată de reprezentare. Exprimă dorința de ubicuitate, în uzul politic și cel religios.
În realitate, portretul nu este nicicând o simplă reproducere mecanică a trăsăturilor cuiva (asemenea unei măști de ceară modelată pe față sau după o oarecare imprimare fotografică), pentru a fi un portret însă, intră în joc sensibilitatea artistului, care interpretează trăsăturile modelului fie după gusturile sale, fie conform curentului artistic pe care-l urmează fie conform caracteristicilor artei timpului în care realizează opera.
Rolul umorului
Umorul este un coagulant social. El functioneaza precum o cale de comunicare intre oameni. Prin intermediul sau se realizează coeziunea sociala, oamenii se apropie, se manifesta si traiesc impreuna anumite idei si dispozitii. Dezvoltarea noastra psihologica depinde de incluziunea sociala. Fara mediul social nu am putea sa ne dezvoltam din punct de vedere psihologic. Asadar, prin faptul ca faciliteaza apropierea dintre oameni, umorul contribuie si la evolutia noastra psihologica.
Sa radem mai des
Rasul, ca si efect benefic al umorului, si care se propaga in prezenta altor oameni, ne ajuta sa ne apropiem de ceilalti, creeaza cadrul de apropiere. Fiecare persoana resimte nevoia de a apartine unui grup si isi doreste validare din partea celorlalti. Iar prin umor si ras putem sa ne implinim aceste nevoi. Rasul e o cale de interactiune umana, de intelegere subtila si de complicitate cu ceilalti, prin intermediul caruia dorim sa trezim o reactie in acestia si sa fim’ impreuna.
Rolul educativ
De asemenea, umorul are si un rol educational si de indreptar social. Prin intermediul umorului sunt sanctionate trasaturile si comportamentele neplacute ale oamenilor. Aici umorul ia forma unei oglinzi mari si lipsite de empatie care arata ce este diform si neplacut din punct de vedere social la oameni, care le sunt comportamentele sau trasaturile nedorite de catre ceilalti. Sarcasmul si ironia raman forme de umor accesibile doar unora, fiind greu de manifestat fara a fi profund jignitoare. Celor care stiu sa le manuiasca insa, le revine o parte mare de simpatie si apreciere din partea celor din jur, care sunt in asentimentul lor.
Terapia prin umor
Deseori, umorul indeplineste si un alt rol alaturi de cel social. Este panaceul afectiv pe care ni-l administram atunci cand traim situatii triste sau tensionate. Rasul fiind astfel terapia instant la care apelam cel mai adesea. Umorul e reconfortant, ne ajuta sa ne detensionam, sa ne reducem nivelul de frustrarea si de stres. Spre exemplu, el este utilizat in situatiile stresante fie la locul de munca fie la scoala, inaintea unui examen important sau a unei prezentari, ca metoda de reducere a stresului. Acesta este refugiul din calea suferintelor si a emotiilor negative in general. Este sursa noastra de buna dispozitie si un mecanism care ne stabilizeaza starea de bine. Astfel, reprezinta o maniera facila prin care ne putem reanima si echilibra emotional in situatiile dificile.
Masca umorului
De asemenea, reprezinta bresa prin care povestim situatii incarcate si pe care altfel ne-ar fi prea dificil sa le povestim. Deseori alegem sa ne confesam apeland la umor, folosindu-l pentru a modula si accepta experientele dureroase, povestind pe un ton hazliu situatii dificile. Sunt multe persoane care isi povestesc si prin intermediul umorului experientele triste sau mai putin placute din trecut. Astfel, ele fie mascheaza durerea, fie sunt capabile sa o priveasca din alt unghi pentru a nu o acutiza.